1001 motive pentru un training de 1095 de zile. Universitatea “Dunărea de Jos”, Galaţi

Cand am dat la Jurnalism[,] totul mi se parea un vis. Parca ma vedeam facand reportaje si luand interviuri personalitatilor. Primul lucru [pe] care l-am vazut cand am pasit pragul Universitatii a fost lista cu practica celor de la sectia de Jurnalism. Scria frumos: anul I practica la ziare, anul II practica la radio, iar anul III la TV. Deja ma gandeam la cata lume o sa cunosc si cum o sa ma descurc pe toate planurile mass-mediei.

Dupa 3 ani de “munca asidua” pot spune k nu am excelat in nici un domeniu din cele trei. Nici vorba de ziare sau de radio, parca s-a miscat ceva anul acesta in legatura cu televiziunea, dar nimic iesit din comun. Parca ma uit acum cu regret la anii ce-au trecut, atat de rapid, si ma gandesc ca parca ieri eram boboc si ma uitam speriata la cei din jurul meu. Ca in orice colectiv am incercat sa ne integram cat mai bine cu totii si sa interactionam, dar totul a fost iluzoriu, deja s-au strans grupuri-grupulete. Nimic de condamnat, poate doar profesorii care au avut grija sa ne trateze cu manusi, adica sa nu cumva sa ne para rau ca nu sunt prezenti la ore, mai mult timp liber pentru noi.

As dori din tot sufletul sa pot promova sectia de Jurnalism, pardon Comunicare si Relatii Publice, dar as fi ipocrita daca as face acest lucru. Sunt o persoana onesta si nu pot minti tanara generatie care e la fel de speriata cum eram si noi la inceput, si doar asteapta o indrumare de la noi. Asa ca, dragii mei, nu visati mai departe de bancile facultatii, lumea mass-mediei e plina de hoti care produc ambalaje frumoasa pentru cei creduli. Degeaba venim cu avant pentru o schimbare radicala in orice domeniu, mai intai trebuie sa invatam sa devenim o tara civilizata.